“In the End The Love You Take, Is Equal To The Love You Make”

Mi-ar place să spun într-o zi că nu-mi mai doresc să mă întorc în trecut să schimb ceva. De fapt joc un x și 0: azi sunt veselă, mâine am un regret. Nu-mi doresc nimic din trecut înapoi, nici măcar nu mai plâng că nu mai lacrimi. Și nici nu mai vreau s-o fac. Am ajuns să fiu îndeajuns de fericită și mulțumită cu ce am și să mă apreciez mai mult decât înainte, și pot sa afirm că asta a fost cu adevărat o lecție învățată. Și chiar de simt că nu mai am pe nimeni alături, nici nu mai dau 2 bani pe vorbe. Vorbe, vorbe, vorbe… cât de prost să fi să crezi vorbe? Îți spun eu că trebuie să fi prost ca mine. Și poate că-s prea dură cu mine uneori și mă judec aspru când greșesc, dar în unele povești pur și simplu trebuie să mă simt vinovată ca să mai fac un pas.

Lucrurile minunate nu se întâmplă atunci când am vrea noi, sau când le programăm  ci atunci când nu te aștepți. Cică minunile știu ele când să apară. Dar oare merită să crezi în ele? Și merită să crezi în sentimente și oameni? Eu zic că nu și viața a avut grijă să mă învețe asta prin cele mai dure lecții de până acum.

BUT IN THE END THE LOVE YOU TAKE, IS EQUAL TO THE LOVE YOU MAKE

Și sper să fie asta valabil pentru toată lumea.

PS: am ajuns să urăsc visele, pe cât de mult le iubeam și le interpretam înainte.

Advertisements

Din ale vieții lecții

Primul impuls atunci când ești rănit de cineva este să te aperi atacând la rândul tău, să-ți descarci furia, dar n-are rost. Chiar nu are și știu că e greu totuși să întelegi asta. Cuvintele nespuse la timpul lor nu mai trebuie aruncate apoi. Nu o să îl faci pe celălalt să înțeleagă, să vadă, va vedea singur unde a greșit atunci când va fi cazul. Iar când cineva greșește, iar apoi îți cere iertare nu ți-l dori înapoi în viața ta niciodată pentru că cine greșește o dată o va face cu siguranță și a doua oară.

Eu de exemplu, am fost mereu cea care a rămas, cea care a așteptat și a sperat (până la un punct). Toți au venit și au plecat, mi-au făcut sufletul vraiște, făcându-mă să-mi pierd încrederea în oameni, în iubire, în prietenie. Dar de curând am început să fac curat și nu mă mai întreb de ce mi s-a întâmplat mie?. Pur și simplu cine va vrea să intre în sufletul meu va trebui să lupte și să-mi demonstreze că merită să fie acolo.

Cu câteva luni în urmă scriam articolul Atunci… în care spuneam asta:

…când iubeşti pe cineva, îl laşi să fie fericit, chiar dacă fericirea lui nu e lângă tine. Nu încerci să-l recuperezi jucând murdar. Singurul lucru pe care-l vei obţine va fi să-l îndepărtezi mai mult.

…când îţi doreşti fericirea cuiva, îl laşi pe el să aleagă, chiar de ţi se pare că greşeşte. Spune-i ce crezi dacă-ţi cere să-ţi dai cu părerea.

…când simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare ai nevoie de curaj

…când ai pe cineva în suflet, şti că trebuie să fi puternic ca să poţi merge mai departe alături de el

…când simţi că nu mai poţi, mai tragi o dată aer în piept, te ridici şi întorci şi celălalt obraz.

Întorceam și celălalt obraz atunci, am făcut-o și după asta. Și cuvintele de mai sus descriu foarte bine ceea ce simt eu acum și anume curaj, resemnare și puterea de a merge mai departe. Și cum suntem în Săptămâna Patimilor țin să menționez că deși poate n-am iertat în totalite, mă simt liniștită și împăcată cu mine. Mai e o chestie. Cine mă cunoaște știe că am ogură de aur și de fiecare dată când spun ceva sau visez ceva se-ntâmplă. Dar asta am să o las în suspans.

Cu toţii ştim cât de uşor este să înşeli încrederea unui om. Am păţit-o fiecare dintre noi, sau am făcut asta la un moment dat. Şi mai ştim cât de greu e să recuperezi încrederea pierdută într-o secundă. Dar până la urmă toți am trecut peste decepții și am învățat lucruri din asta și a fost mai bine apoi. Eu am iertat greșeli poate de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane ce nu puteau fi înlocuite și să uit lucruri de neuitat. Am făcut multe lucruri din impulsivitate. M-au dezamăgit persoane ce nu credeam că vor face asta niciodată, dar la rândul meu am dezamăgit. Am îmbrățisat și am fost îmbrățisată pentru a fi protejată sau pentru a proteja. Am râs când nu puteam, mi-am facut prieteni pentru totdeauna, am iubit, am fost iubită de fiecare în felul lui, dar am fost și respinsă sau am respins. Am țipat și am sărit în sus de bucurie și am căzut de pe un piedestal lovindu-mă atât de tare încât am crezut că nu o să mă mai ridic. Am plâns nopți întregi și zile nesfârșite doar ascultând versurile unui cântec sau privind fotografii sau doar privind în amintiri. Uneori mi-a fost teamă să pierd pe cineva, l-am pierdut și m-am pierdut.

Dar important e că nu îmi pare rău de nimic. Nici de palmele primite la figurat nici de cele date la propriu. Pentru că din toate am învățat ceva și în fond sunt totuși același om bun. Și timpul chiar le rezolvă pe toate, trebuie doar să ai răbdare chiar dacă uneori e foarte greu.

PS: rândurile sunt pentru cei care au nevoie de curaj cum am avut și eu

 

Cutremur…

Cu cateva zile in urma am visat un cutremur puternic, caruia eu i-am supravietuit fara sa am parte de cea mai mica zgarietura. Semnificatia acestuia reprezinta o zguduitura puternica in viata personala, o decizie, o alegere intre doua posibilitati din care voi alege ce e mai bine (desi cineva imi zicea aseara ca nu exista decizie buna si rea, doar decizie caci toate au o finalitate), voi supravietui, voi trece cu bine peste “hop-ul” acesta.

A doua zi, visul si-a indeplinit semnificatia. Sa explic… cu ceva timp in urma am afirmat ca imi place cineva. Nu atat de tare incat sa “nu mai pot” si nu atat de tare incat sa ma destainui respectivului. Nu de alta dar mi-e urat al dracului de refuzuri :-)) si peste aproximativ doua luni plec. In acelasi timp, in viata mea a mai aparut cineva ce s-a apropiat oarecum de mine…

Stiti cum e… cand apare ceea ce asteptai tu nu te simti pregatit sau ti-e teama, iar cand nu ai ceva, il vrei, ti-l doresti. La naiba cu deciziile, la naiba cu baietii frumosi si mai ales la naiba cu baietii destepti (rari dar buni) :-))

Complicate vad eu lucrurile acum… sa stau, sa astept, sa las lucrurile sa mearga de la sine (prima varianta) sau sa pun stop la tot ce e si ce ar putea fi (a doua varianta)?

Mama omida e in dubii 😀

EL&EA

“…A intrat pe usa. Era imbracata gros. El era in fata ei.

Ea s-a inrosit, l-a privit o fractiune de secunda in ochi, apoi si-a mutat privirea in jos. Statea fastacita in prag.

El s-a apropiat, si-a bagat mana in parul ei de la ceafa, a izbit-o de usa, apoi a sarutat-o. A luat-o de mana si a dus-o pana in mijlocul camerei, unde a inceput s-o dezbrace.

Prima data i-a dat jos timiditatea, emotiile si iluziile. A urmat naivitatea, pe care i-a sfasiat-o cu dintii. Orgoliul i l-a calcat in picioare, il plictisea ingrozitor.

Cu o mana ii mangaia pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupea naturaletea. Nu-i venea sa creada cat de gros putea fi ea imbracata.

A inceput sa se agite: i-a aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea. Si s-a oprit. A privit-o banuitor. Stia ca ascunde ceva.

In timp ce-i dadea jos haina personalitatii, si-a adus aminte ca a uitat sa-i umble in buzunare. Intr-unul a gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt i-a descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.

A lasat-o goala in mijlocul camerei si a vrut sa plece. Ea l-a prins de mana:
– Ai uitat ceva.

– Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.

– Te rog…e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.

El i-a impins mana la o parte, zambind ironic, iar ea l-a plesnit cu sufletul peste fata.

– Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.

El a cazut la picioarele ei, uitandu-se mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos. Ea s-a asezat langa el.

Acum amandoi erau calmi si se uitau placid la moartea unui suflet.
– Cum ai putut sa faci asa ceva?

Ea a raspuns soptit:

– Macar eu am stiut ce inseamna sa ai unul…”

Carmina

Ganduri

Uneori e mai bine ca lucrurile sa se intample cum le e dat. “Toate trec in viata asta”, mi-am zis. ” Va trece si asta mai devreme sau mai tarziu.” Desi au fost momente cand simteam ca mor de dorul tau, au fost momente cand plangeam, momente cand ma bucuram pentru ce a fost, momente cand ma intristam ca nu mai simti la fel,  momente cand simteam furie pentru ce a fost rau intre noi.

Asa cum ai si tu un suflet pereche asa am si eu. Poate a trecut pe langa mine si nu mi-am dat seama sau poate nu l-am intalnit inca. Dar, intr-o zi am sa te gasesc sufletul meu, intr-o zi ai sa ma gasesti si tu!

PS: not in the mood.

Dimineaţă de februarie…

Iată-ne în ultima zi de febuarie. Sper ca de mâine să fie mai cald, dacă tot va fi 1 martie şi vom primi mărţişoare, vestitorii primăverii. M-am  trezit iar bulversată…coşmarurile au revenit de vreo două zile. Sper să scap de ele curând sau măcar să aflu seminificaţia lor.

Urăsc să-ţi simt parfumul la alt bărbat, urăsc să-ţi simt parfumul pe scara mea, pe strada mea, în aerul pe care îl respir. Îmi trezeşte atâtea amintiri… M-a dat peste cap complet. Nu vreau să trăiesc iar cu amintiri. Era ca şi cum ai fi fost din nou acolo, până în dreptul uşii mele. Mi-au trecut atâtea imagini prin cap, atâtea momente… aş fi vrut să scriu asta atunci când s-a întâmplat dar pur şi simplu nu am avut curaj să fac asta. Credeam că sunt mai bine acum după aproape două luni, dar nu mai ştiu acum cum mă simt  sau ce simt.

E normal să reacţioneze aşa mintea şi inima mea? Aş tinde să zic că nu… Nu mai ştiu… Vreau doar să fie primăvară.

Vis gri

Nu am mai scris despre noi… dar asta nu inseamna ca am uitat. Sunt ocupata dar totusi imi mai rasari din cand in cand in gand: ce faci? cum iti este? cum ar fi fost? unde esti? ce vei face? ce simti? …intrebari fara raspuns. Si totusi nu mai simt la fel. Probabil din cauza ca imi reneg sentimentele am inceput sa cred ca a fost ceva imposibil. Desi imi aduc aminte cu drag de visul meu gri, visul ce a fost odata colorat…

Noaptea e cel mai rau pentru mine pentru ca e momentul cand imi aduc aminte de ce a fost. Imi e dor de tine in fiecare zi dar ii am pe prieteni aproape. Ei ma fac sa mai uit un pic, imi distrag atentia. Ma bucur ca a inceput facultatea pentru ca ma pot concentra pe ce am de facut.

Ce doare mai tare e ca doua din prietenele mele au relatii pe care le-au inceput in aceeasi perioada cu noi. Lor le merge bine. Poate a fost vina mea ca nu a mers sau poate pur si simplu nu am avut noroc. Doare …dar sigur va rasari si pe strada mea soarele. Intr-o zi…mai devreme sau mai tarziu.

Problema mea de-acu e daca trebuie sa te uit sau nu. Vreau asta?…