CINE MOARE? – Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

Advertisements

Sfarsit de capitol

M-am tot gandit zilele astea la cum as descrie anul ce se pregateste de incheiere, daca ar fi sa fac o retrospectiva. Si m-am gandit asa, la tot ce am invatat sau ce am inteles mai bine decat inainte. Punand in balanta toate lucrurile astea nu as putea sa spun ce a cantarit mai mult sau ce mai putin. Si pana la urma si lucrurile considerate mai putin bune au avut o finalitate cu bun inteles pentru mine (suna ciudat, stiu).

Am invatat ca lucrurile nu ies intotdeauna asa cum ne dorim noi si ca sentimentele sunt sau nu sunt. Si chiar de par radicala cand afirm ca lucrurile sunt doar albe sau negre imi asum riscul de a le privi doar asa. La momentul asta, a accepta griul ar insemna compromis pentru mine. Am invatat ca nu poti sti ce simte cu adevarat un om. Poti alege sa crezi si sa risti sau sa traiesti cu intrebarea “si daca?”. Am invatat ca nu toate visele devin realitate, si nu vreau sa stric iluziile vreunui visator (fiind chiar eu prin definitie o visatoare) dar chiar asa e. Sau poate in cazul meu, nu am facut destule pentru indeplinirea dorintei, nu am depus suficient de mult efort. Pur si simplu asa s-a intamplat pana la urma.

Ce-am facut in anul asta? Am avut parte de o dezamagire din partea unui om drag, dar a fost o situatie din care am invatat atatea si acum totul e bine (deci, se poate 🙂 ), am terminat facultatea in top 5, am luat licenta cu 10, am dat la ASE si n-am luat la buget  (din pacate), am dat de carnet (si am luat din prima), am muncit si nu mi-am primit banii si nici nu cred ca-i mai vad, am inceput un master (tot la Pitesti) si am incheiat anul cu un job (in domeniu). Ah, si bineinteles, am cunoscut oameni, multi oameni draguti si n-am renuntat la “ghicitul situatiilor” – inca prezic situatii si inca se intampla :))) poate ar trebui sa joc la bursa. :-)))   A fost un an greu, rezumand totul la un cuvant, dar cred ca a meritat.

S-avem un 2013 si mai bun!

Buna dimineața!

Sau ce-am mai făcut.

Probabil că trec prin cea mai faină perioadă a vieţii mele de până acum şi sper să nu se oprească aici. Am început să las în urmă trecutul şi e cea mai bună decizie. Şi nu o să mă mai uit înapoi. Şi lăsând asta la o parte, am participat la Top Talents, aşa cum vă spuneam în urmă cu ceva zile, am avut cursul festiv, am (din nou) un job part-time, ma pregătesc de sesiune şi de licenţă (asta probabil că ar trebui să mă sperie, să mă streseze etc. O face, dar nu mai mult decât de obicei). Paşi mici, gânduri mari de viitor…

Înainte să povestesc impresiile lăsate de Top Talents, o să punctez câteva impresii legate de Bucureşti. Nu-mi plăcea înainte, deloc…deloc. Şi deşi l-am găsit ceva cam murdar, şi poate prea aglomerat pentru gusturile mele, ceva m-a atras. Din puţinul cât am reuşit să îl cunosc, nu te scanează lumea pe stradă să vadă cum eşti îmbrăcat, e aşa, fiecare pe treaba lui şi pentru mine e un mare plus. Cel puţin aşa mi s-a părut. E foarte mare agitaţie, prea grăbiţi sunt oamenii…

Şi-acum despre Top Talents. Cine a ratat-o anul acesta să se ducă anul viitor! E o experienţă foarte bună, din care am învăţat multe multe chestii de care habar n-aveam sau pe care le tratam cu superficialitate poate şi în plus am cunoscut oameni foarte interesanţi. Încep să văd mai clar ceea ce vreau să fac mai departe, către ce ar trebui să mă îndrept, lucruri care înainte, trebuie să recunosc că nu le prea cunoşteam.

Ce mi-a atras atenţia cel mai mult:

1. If you never failed, you never lived!

2. Este foarte important să fi bun la ceva. Nu trece neobservat!

3. Don’t waste your time trying to becoming a better “leader”. Instead spend your time becoming BETTER!

4. Connecting dots!

5. It ‘s your responsability to put yourself in the right place!

6.  Embracing the change!

7. Transformă-ţi potenţialul! atunci…acolo… la momentul potrivit cu obiectivul potrivit!

8. Aventurează-te – Observă –  Filtrează – Profită

9. Bărcile sunt în siguranţă în port dar nu sunt făcute pentru asta!

Din ale vieții lecții

Primul impuls atunci când ești rănit de cineva este să te aperi atacând la rândul tău, să-ți descarci furia, dar n-are rost. Chiar nu are și știu că e greu totuși să întelegi asta. Cuvintele nespuse la timpul lor nu mai trebuie aruncate apoi. Nu o să îl faci pe celălalt să înțeleagă, să vadă, va vedea singur unde a greșit atunci când va fi cazul. Iar când cineva greșește, iar apoi îți cere iertare nu ți-l dori înapoi în viața ta niciodată pentru că cine greșește o dată o va face cu siguranță și a doua oară.

Eu de exemplu, am fost mereu cea care a rămas, cea care a așteptat și a sperat (până la un punct). Toți au venit și au plecat, mi-au făcut sufletul vraiște, făcându-mă să-mi pierd încrederea în oameni, în iubire, în prietenie. Dar de curând am început să fac curat și nu mă mai întreb de ce mi s-a întâmplat mie?. Pur și simplu cine va vrea să intre în sufletul meu va trebui să lupte și să-mi demonstreze că merită să fie acolo.

Cu câteva luni în urmă scriam articolul Atunci… în care spuneam asta:

…când iubeşti pe cineva, îl laşi să fie fericit, chiar dacă fericirea lui nu e lângă tine. Nu încerci să-l recuperezi jucând murdar. Singurul lucru pe care-l vei obţine va fi să-l îndepărtezi mai mult.

…când îţi doreşti fericirea cuiva, îl laşi pe el să aleagă, chiar de ţi se pare că greşeşte. Spune-i ce crezi dacă-ţi cere să-ţi dai cu părerea.

…când simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare ai nevoie de curaj

…când ai pe cineva în suflet, şti că trebuie să fi puternic ca să poţi merge mai departe alături de el

…când simţi că nu mai poţi, mai tragi o dată aer în piept, te ridici şi întorci şi celălalt obraz.

Întorceam și celălalt obraz atunci, am făcut-o și după asta. Și cuvintele de mai sus descriu foarte bine ceea ce simt eu acum și anume curaj, resemnare și puterea de a merge mai departe. Și cum suntem în Săptămâna Patimilor țin să menționez că deși poate n-am iertat în totalite, mă simt liniștită și împăcată cu mine. Mai e o chestie. Cine mă cunoaște știe că am ogură de aur și de fiecare dată când spun ceva sau visez ceva se-ntâmplă. Dar asta am să o las în suspans.

Cu toţii ştim cât de uşor este să înşeli încrederea unui om. Am păţit-o fiecare dintre noi, sau am făcut asta la un moment dat. Şi mai ştim cât de greu e să recuperezi încrederea pierdută într-o secundă. Dar până la urmă toți am trecut peste decepții și am învățat lucruri din asta și a fost mai bine apoi. Eu am iertat greșeli poate de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane ce nu puteau fi înlocuite și să uit lucruri de neuitat. Am făcut multe lucruri din impulsivitate. M-au dezamăgit persoane ce nu credeam că vor face asta niciodată, dar la rândul meu am dezamăgit. Am îmbrățisat și am fost îmbrățisată pentru a fi protejată sau pentru a proteja. Am râs când nu puteam, mi-am facut prieteni pentru totdeauna, am iubit, am fost iubită de fiecare în felul lui, dar am fost și respinsă sau am respins. Am țipat și am sărit în sus de bucurie și am căzut de pe un piedestal lovindu-mă atât de tare încât am crezut că nu o să mă mai ridic. Am plâns nopți întregi și zile nesfârșite doar ascultând versurile unui cântec sau privind fotografii sau doar privind în amintiri. Uneori mi-a fost teamă să pierd pe cineva, l-am pierdut și m-am pierdut.

Dar important e că nu îmi pare rău de nimic. Nici de palmele primite la figurat nici de cele date la propriu. Pentru că din toate am învățat ceva și în fond sunt totuși același om bun. Și timpul chiar le rezolvă pe toate, trebuie doar să ai răbdare chiar dacă uneori e foarte greu.

PS: rândurile sunt pentru cei care au nevoie de curaj cum am avut și eu

 

Libertate

Mi s-a dat cândva o temă privind imaginea pe care o desemnăm noi libertății. Deși nu-mi plăcea filosofia, am simțit tema ca pe o provocare. La momentul acela, simțeam libertatea așa:

Astăzi am simţit nevoia să revăd poze din trecutul meu, din cele mai frumoase momente din viaţa mea, din cele mai bune perioade şi cele în care am învăţat cele mai multe lucruri. Vreau să mă regăsesc.

Întotdeauna am crezut că oamenii care mă vor cunoaşte cu adevărat şi care-mi vor fi aproape, nu vor uita niciodată ochii mei. Am regăsit printre amintiri strălucirea în ochii unui copil. Am regăsit libertatea de a crede că la capătul unui drum pe valuri şi printre furtuni e fericirea mea, e împlinirea pe care o aştept. Nimeni n-a zis că v-a fi uşor. Pot să aleg să-mi fie frică de valuri şi-atunci  să rămân blocată în nisip sau pot să am curaj să-nfrunt răutățile. Iar eu o să am curaj. O să am curaj să merg cu fruntea sus de fiecare dată, şi aşa ar trebui să facă oricine simte că-i fuge pământul de sub picioare.

Voi obţine ce-mi doresc cu adevărat aşa cum am obţinut de fiecare dată. Voi lupta din nou, voi fi mai ambiţioasă, voi învăţa mai mult din lecţiile primite. Nimic în viaţă nu este întâmplător, şi nimic nu e pentru totdeauna. Aşa că să ne bucurăm de lucrurile frumoase, de primăvara asta minunată care începe să se instaleze şi lucrurile urâte să le alungăm din viaţa noastră. De azi, să fim iar optimişti!

Quote

Ajută un tânăr medic să salveze vieţi! El suferă de o patologie unică în România

Cătălin Sandu, în vârstă de 25 ani, a absolvit în acest an Facultatea de Medicină cu media 9.60. Din nefericire, acesta a primit o lovitură grea, când a aflat că suferă de o formă foarte gravă de cancer. Pe lângă sprijinul moral, tânărul are nevoie de ajutor financiar.

După aflarea diagnosticului, Cătălin a primit şi veşti bune. În Germania există o clinică din Freiburg, cu o mare experienţă în tratarea afecţiunii de care suferă, sarcom intraabdominal – tumoră desmoplazică, patologie unică la noi în ţară.

“Este un tânăr medic ce a muncit enorm pentru a deveni capabil să salveze vieţi, aşa că trebuie să-l ajutăm să-şi îndeplinească menirea. Familia lui Cătălin şi noi, toţi cei care ţinem la el, vă cerem sprijinul pentru a putea suporta costurile tratamentului, pentru ca acesta să se efectueze în timp util să ni-l redea pe colegul şi mai ales prietenul nostru Cătă”, scriu prietenii lui pe blogul tânărului.

Pentru donații există 3 conturi pe numele tatălui, Unga Răducu, BCR, sucursala Titan:

EURO: RO03RNCB0079124149020002
DOLARI: RO46RNCB0079124149020004
RON: RO30RNCB0079124149020001

Sursa: http://www.realitatea.net/ajuta-un-tanar-medic-sa-salveze-vieti-el-sufera-de-o-patologie-unica-in-romania_880754.html#ixzz1bPqrV0gy

Sentimente

“Femeia ideala nu e cea care te face fericit, ci cea fara de care nu poti sa traiesti!”

Am citit această frază pe internet şi imediat m-am gândit că multe persoane te pot face fericit în viaţă dar sunt puţine acelea fără de care nu poţi merge mai departe. Să zâmbeşti te poate face oricine, dar să te facă să-ţi râdă sufletul puţini stiu cum.

Lăsând la o parte asta, întotdeauna mi-am dorit să rămân impregnată in sufletul celor care mă cunosc, iar cei pe care i-am iubit şi m-au iubit, sau nu, să nu mă uite niciodată. Uneori mi se pare că exagerez, că e o nebunie de-a mea.

Îmi place să cred că mi-a reuşit până acum, şi că-mi va reuşi şi de acum înainte. Dar amintirea care ar trebui să rămână în sufletul celorlalţi trebuie să fie una bună. Eu am păstrat întotdeauna tot ce a fost mai frumos între mine şi cei la care am ţinut, chiar dacă au fost momente când acele persoane m-au rănit.

…Iertarea e arma omului puternic…