Din ale vieții lecții

Primul impuls atunci când ești rănit de cineva este să te aperi atacând la rândul tău, să-ți descarci furia, dar n-are rost. Chiar nu are și știu că e greu totuși să întelegi asta. Cuvintele nespuse la timpul lor nu mai trebuie aruncate apoi. Nu o să îl faci pe celălalt să înțeleagă, să vadă, va vedea singur unde a greșit atunci când va fi cazul. Iar când cineva greșește, iar apoi îți cere iertare nu ți-l dori înapoi în viața ta niciodată pentru că cine greșește o dată o va face cu siguranță și a doua oară.

Eu de exemplu, am fost mereu cea care a rămas, cea care a așteptat și a sperat (până la un punct). Toți au venit și au plecat, mi-au făcut sufletul vraiște, făcându-mă să-mi pierd încrederea în oameni, în iubire, în prietenie. Dar de curând am început să fac curat și nu mă mai întreb de ce mi s-a întâmplat mie?. Pur și simplu cine va vrea să intre în sufletul meu va trebui să lupte și să-mi demonstreze că merită să fie acolo.

Cu câteva luni în urmă scriam articolul Atunci… în care spuneam asta:

…când iubeşti pe cineva, îl laşi să fie fericit, chiar dacă fericirea lui nu e lângă tine. Nu încerci să-l recuperezi jucând murdar. Singurul lucru pe care-l vei obţine va fi să-l îndepărtezi mai mult.

…când îţi doreşti fericirea cuiva, îl laşi pe el să aleagă, chiar de ţi se pare că greşeşte. Spune-i ce crezi dacă-ţi cere să-ţi dai cu părerea.

…când simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare ai nevoie de curaj

…când ai pe cineva în suflet, şti că trebuie să fi puternic ca să poţi merge mai departe alături de el

…când simţi că nu mai poţi, mai tragi o dată aer în piept, te ridici şi întorci şi celălalt obraz.

Întorceam și celălalt obraz atunci, am făcut-o și după asta. Și cuvintele de mai sus descriu foarte bine ceea ce simt eu acum și anume curaj, resemnare și puterea de a merge mai departe. Și cum suntem în Săptămâna Patimilor țin să menționez că deși poate n-am iertat în totalite, mă simt liniștită și împăcată cu mine. Mai e o chestie. Cine mă cunoaște știe că am ogură de aur și de fiecare dată când spun ceva sau visez ceva se-ntâmplă. Dar asta am să o las în suspans.

Cu toţii ştim cât de uşor este să înşeli încrederea unui om. Am păţit-o fiecare dintre noi, sau am făcut asta la un moment dat. Şi mai ştim cât de greu e să recuperezi încrederea pierdută într-o secundă. Dar până la urmă toți am trecut peste decepții și am învățat lucruri din asta și a fost mai bine apoi. Eu am iertat greșeli poate de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane ce nu puteau fi înlocuite și să uit lucruri de neuitat. Am făcut multe lucruri din impulsivitate. M-au dezamăgit persoane ce nu credeam că vor face asta niciodată, dar la rândul meu am dezamăgit. Am îmbrățisat și am fost îmbrățisată pentru a fi protejată sau pentru a proteja. Am râs când nu puteam, mi-am facut prieteni pentru totdeauna, am iubit, am fost iubită de fiecare în felul lui, dar am fost și respinsă sau am respins. Am țipat și am sărit în sus de bucurie și am căzut de pe un piedestal lovindu-mă atât de tare încât am crezut că nu o să mă mai ridic. Am plâns nopți întregi și zile nesfârșite doar ascultând versurile unui cântec sau privind fotografii sau doar privind în amintiri. Uneori mi-a fost teamă să pierd pe cineva, l-am pierdut și m-am pierdut.

Dar important e că nu îmi pare rău de nimic. Nici de palmele primite la figurat nici de cele date la propriu. Pentru că din toate am învățat ceva și în fond sunt totuși același om bun. Și timpul chiar le rezolvă pe toate, trebuie doar să ai răbdare chiar dacă uneori e foarte greu.

PS: rândurile sunt pentru cei care au nevoie de curaj cum am avut și eu

 

Advertisements

Flori, fete şi băieti

Dacă de 1 martie am fost surprinse plăcut cu flori şi mărţişoare, de 8 martie surpriza a fost reprezentată de acești trandafiri drăguţi, primiţi de la colegii noştri, la mijlocul unui seminar. Vă mărturisesc că doar cu 10 minute înainte discutam despre faptul că au dat bir cu fugiţii şi nici urmă de ei pe la facultate. Şi când colo, plecaseră după flori 🙂 Am fost surprinse plăcut.

Relatez cam târziu toate astea, dar ce să facem, lenea e mare. Şi în plus, poza e împrumutată de la o altă colegă 🙂 Dar se vede şi coada trandafirului meu.

În afară de asta, credeam că vine primăvara, dar mai avem de aşteptat puţin, şi de îndurat încă o tură de frig, ca să nu zic ger (să sperăm că nu o sa fie cazul).

O să postez curând şi tema referitoare la “Confesiunile unui asasin economic” despre care vă povesteam într-un alt articol. Eu am prezentat-o deja şi le-a plăcut, motiv pentru care mulţi şi-au dorit să citească şi ei cartea sau să prezinte una din celelalte părţi ale carţii.

A fi sau a nu fi

Nu o sa fie un articol filozofic legat de existenta oamenilor sau chestii de genul asta. E doar legat de faptul ca mie cand imi place cineva ma enervez rau de tot pe mine.

Stiu, suna ridicol. Si este, crede-ma! Dar e misto totul in prima jumatate de ora… apoi fuge farmecul. Si atunci pun un zid si nu mai trece nimeni. Si-apoi urmeaza replica aia: “esti prea pretentioasa”. Devin o pisi…e clar…

Trebuie sa recunosc ca asemanarea prea mare intre baietii pe care i-am cunoscut in ultima luna imi provoaca greata. Frate, s-au nimerit chiar toti la mine???

Suna plangacios. Poate e, sau poate nu. Stiu ca nu ma-nvat minte niciodata. Si stiu ca n-o sa-mi treaca. Si mai stiu ca o sa ziceti iar ca-mi pun viata pe tava. Ei bine, si ce? S-asa putini ma cunosc cu adevarat. S-asa multi nu stiu ce pierd.

Cheating and…

Am să încep cu rezultatele sondajului făcut printre cunoscuţi: 83,33% din băieţi şi 66,67% din fete au răspuns negativ la întrebarea pusă de mine. Care era aceasta?

“Ai înşelat vreodată?”

Greu de crezut că astea sunt rezultatele, nu? Ţinând cont că întotdeauna se spune despre bărbaţi că înşeală, înşeală, înşeală…dar cu cine înşeală? Oare?

De ce întrebarea şi de ce sondajul? Pentru că am auzit tot felul de poveşti în ultima vreme, şi de la reprezentanţi ai sexului tare, şi de la feministe 🙂 Şi admir curajul celor înşelaţi de a merge mai departe, de a nu renunţa, de a se ridica, şi de a cere ajutor, dacă simt că au nevoia. Nu am fost niciodată de acord cu înşelatul, indiferent de motive. Sunt de părere că cine o face o dată o va face şi a doua oară, şi o spun pentru că am simţit pe pielea mea.

Oricum per total, e la “modă” să treci prin aşa ceva, indiferent dacă eşti reprezentant/ă a sexului frumos sau eşti băiat. Toţi am trecut prin asta, şi trebuie să ştim să mergem mai departe, să ne luăm inima-n dinţi şi să nu ne uităm înapoi când închidem uşa. O apreciez enorm pe cea care, după 8 ani de relaţie şi unul de căsătorie, nu s-a lăsat călcată în picioare şi l-a părăsit pe cel care a înşelat-o şi, nu le înţeleg pe cele care îşi înşeală iubitul cu care au o relaţie de 1, 2, 3 ani, cu fostul.

De ce să te complici, când lucrurile ar fi mult mai simple dacă v-aţi despărţi?