Gânduri dupa 5 ani

Am deschis pagina alba vrând să scriu, să-mi înșir gândurile. Și-apoi m-am oprit, mi-am oprit impulsul de a vrea să-mi vărs neputința, m-am ridicat, am deschis geamul și-am tras în piept aerul rece. Mi-am zis că am nevoie de o pauză de la toată nebunia asta, dar mi-e imposibil să pun stop. De-acum urmează cea mai mare nebunie. Ce-a fost greu n-a trecut așa cum credeam, ci de-acum începe să apară.

Mi se face dor uneori de momentele din copilărie când mă dureau doar juliturile din genunchi, nu și vorbele oamenilor. Când nu-mi păsa decât de joacă. Cred că toți avem momente de-astea și doar de noi depinde cum reușim să trecem peste și să-nfruntăm din nou realitate de zi cu zi.

Și-apoi mă gândesc că mi-aș dori să fie doar un vis, și să pot să mă întorc la un anumit moment din viață și de-atunci să schimb cursul lucrurilor. Dar și asta își doresc mulți. Eu, aș alege un singur moment pe care să-l schimb, unul de-acum câțiva ani. Nu aș alege să schimb ceva pentru că ar avea finalitate rea, ci sunt de părere că fiecare alegere are un rezultat și atât. Nu bun, nu reu!

Și totuși, care ar fi diferența dintre mine și ceilalți? La prima vedere nici una. Dar eu cred în oameni și în vorbe, nu în fapte, și asta e greșeala care costă.  Și mă opresc aici.

Advertisements

N-am inteles niciodata…

M-am gandit de multe ori cum sa abordez anumite subiecte din cele de mai jos si pentru ca ar fi fost prea greu sa le detaliez pe fiecare in parte intr-un articol, am decis sa le pun asa la liniuta, si sa imi spuna cineva daca si el are acelasi sentiment de om pierdut, cand le vede.

  • de ce fetele vor sa arate ca Barbie expirata atunci cand isi injecteaza buzele? Atunci cand cine stie cum ajung sa vad asa ceva, pe mine ma sperie serios, si dau repede mai departe. Cand vad o poza e imposibil sa nu imi dau seama ca are buzele injectate ca zici ca vine la pachet cu ruj roz si dat si pe margini. Are cineva o explicatie logica pentru asta?
  • de ce citeste lumea rugaciuni la metrou si in autobuze? oare ne feresc de pericole rugaciunile alea? asta e o intrebare pe care mi-o pun foarte des  (la prima chestiune ma refer) 🙂 Si recunosc ca-mi dau ochii peste cap cand vad asa ceva. Sa fim intelegi, eu citesc la metrou, sunt o cititoare inraita si toata lumea stie asta dar cand vad asa ceva, este peste capacitatea mea de intelegere.
  • de ce unele fete nu poarta sutien pe sub bluze transparente, la birou? sunt fata, dar nu pot intelege asa ceva. Doar daca nu cumva vine din frustrare … e ca si cum ar tipa ca vrea atentie, ca sa nu zic altceva.
  • de se se asculta muzica manele tare la telefon pe strada (fara casti adica) – mai mult de atat nu am ce sa comentez.
  • de ce parcheaza unii pe locurile pentru persoane cu handicap daca nu e cazul de asa ceva (teoretic)? (si mai parcheaza si prost)

Daca mai are cineva ceva de adaugat, il rog sa treaca acolo in comentarii, ca poate mi-a scapat sau poate nu am intalnit pana acum.

Izbucnire inchipuita

Am continuat sa visez in lumea asta rea. Mi-au furat speranta de un milion de ori, dar m-am ridicat de tot atatea. Am avut asteptari de la oameni, dar nu e bine sa le ai. Omul e prea complex pentru a fi inteles si mi-as pierde toata viata incercand sa-i inteleg pe prosti. Da, am scris corect “prosti”. Prost e acela care se razbuna pentru nimic, care poarta dusmanie pentru ca-l ignori, care face rau pentru ca e simplu, care se crede smecher doar pentru ca are putere in pumni. Si ar mai fi de zis…

Pe zi ce trece ma simt dezamagita si uimita de societatea in care traim. In care incercam se ne furam caciula de la unul la altul, sa ne bagam in fata ca Tariceanu la permise auto, sa copiem licenta unui coleg de acum doi ani pentru ca suntem prea importanti si nu avem timp de scris propria noastra lucrare. Suntem superficiali, consumatori si habar nu avem ce se afla cu adevarat dincolo de societatea din Romania. De aceea, specimenele ne fac de ras pe noi cei cu putina carte macar, atunci cand se duc la munca furat in tarile civilizate.

Inchidem ochii si votam tot cu cei ce ne-au vandut tara si se dau fecioare acum. Sau nu votam deloc. Suntem scarbe pana la capat. Chiar nu putem face nimic? Nu ne putem trezi din adormire, resemnare si acceptare si sa-i reducem la tacere e cei care vor sa faca pe desteptii? De ce? Doar pentru ca au relatii? Doar pentru ca ne e mai comod sa spunem: “oricum nu putem schimba nimic singuri”?

Totul porneste din interiorul fiecaruia. Tine de noi, de relatia cu cei din jurul nostru si cu toti cei cu care ne vom intersecta de-a lungul vietii.

Nu iti mai zice asa a fost sa fie, si nu mai accepta in continuare sa fii bataia de joc a nimanui. Indiferent daca este vorba despre cel pe care tu il iubesti, de colega de birou, de seful tau, de vecinul de pe scara, de batrana de la doi, de colega de facultate cu 3 copii care te critica pentru ca nu te-ai casatorit pana la 30 de ani.

Nu mai lasa pe nimeni sa iti dicteze viata. Daca tu nu critici, nu accepta critici. Nu fi fals stand langa falsi. Pentru ca exista o vorba: spune-mi cu cine umbli ca sa iti spun cine esti.

Surpriza de vineri

Ieri am avut parte de o mica bucurie. Cautam de ceva timp niste washi tapes de cumparat care sa ajunga repede la mine.

Eu le-am descoperit in urma cu aproximativ un an de zile cand m-a lovit inspiratia si am zis ca vreau sa ma apuc de proiecte DIY, in speta de decorat agende. Mi se par foarte utile si dragute. De curand am inceput sa fac si semne de carte pentru ce citesc, intrucat cele care vin direct cu cartile, nu le folosesc decat de la cartea mentionata pe bookmark iar de cele de la Bookster m-am plictisit.

Zilele trecute imi pusesem in sfarsit in gand sa dau comanda pe Aliexpress de cateva washi tapes si poate si de alte cateva lucrusoare, dar ma descuraja ideea de a astepta mult dupa comanda, asa cum am auzit ca se intampla. Si aveam ceva temeri si legate de faptul ca in unele cazuri nu prea iti poti alege tu modelul de washi tape si iti pot pune in comanda ceva ce nu vrei si poti fi dezamagit.

Dar deocamdata am renuntat la ideea de a comanda de pe site-ul mentionat mai sus, intrucat DM mi-a facut o super supriza. Am dat intamplator peste un raftulet de al lor pe care de obicei il ignoram, cel cu servetele si mici obiecte de decor. Mi-au sarit in ochi aceste mici washi tape, la un pret foarte foarte bun comparativ cu ce e pe piata de la noi, si chiar comparativ cu ce as fi putut gasi pe aliexpress. Asa ca m-am pus pe treaba si mi-am luat 3 seturi, ca sa fie, ca cine stie cand mai gasesc. Caci mi s-a mai intamplat o data sa gasesc intr-un magazin cu obiecte de decor, tot din intamplare si de atunci nu am mai vazut chip de washi tape la ei. Deci dati o fuga la DM cat inca mai sunt.

Voi folositi washi tapes? De unde le luati?

13987208_10207529462458182_415953593_o

 

 

Uqtzik’s blog is back

UqtzikDupa trei lungi ani de absenta si multe intamplari si schimbari in viata mea, mi s-a facut o asa pofta de scris din nou pe blogul acesta intrucat am decis sa-mi iau inima in dinti si sa ma ocup din nou de aceasta parte mica din sufletul meu. Citesc ce scriam atunci, ce-am scris de fapt de-a lungul anilor si in unele cazuri mai ca nu-mi vine sa cred ca-s cuvintele mele.

Trebuie sa recunosc ca inspiratia nu mi-a disparut in aceasta perioada ci am continuat sa-mi notez gandurile pe bucatele de hartie mai mici sau mai mari, si sa-mi conturez planurile de moment. Asa a aparut Carturia.ro, un proiect dedicat in exclusivitate cartilor pe care le citesc. Profit de ocazie sa va spun ca-mi voi muta si articolele despre carti de pe acest blog pe acela, asa ca daca aveti nevoie de vreunul din ele vreodata, le puteti gasi dand click aici.

Pentru moment sunt mai activa acolo, postez de doua ori pe saptamana, dar voi incerca, incet incet sa ma pun la zi si cu acesta. Va rog doar putina rabdare.

books_bokeh_hd_wallpaper-wide2

Povestile unei inimi – Diana-Florina Cosmin

povestile-unei-inimi

O femeie pe care am iubit-o şi aceeaşi femeie, care nu ne-a iubit fac zero – Marin Sorescu “Contabilitate”

Mi-era sete de scris şi am găsit în amintirile ultimelor cărţi răsfoite, acest titlu: Poveştile unei inimi – Diana Florina Cosmin.

Nici un moment mai potrivit aş spune pentru a sublinia anumite aspecte din viaţa reală care până la urmă se leagă şi de Poveştile unei inimi. Şi mă justific aşa: pentru că nu cred în lucruri întâmplătoare, ci doar în coincidenţe mascate care închid cercuri ale vieţilor noastre. Pentru că în viaţa mea tocmai s-a închis un capitol şi am deschid un altul, pentru că fiecare moment mai greu mă-ntăreşte şi pentru că uneori cele mai crunte gripe sufleteşti nu se tămăduiesc cu ceai cald, ci cu duş rece.

Am privit în vechile amintiri avute cu un om care a însemnat mult pentru mine la un moment dat, şi mi-am dat seama că timpul ne-a schimbat şi până la urmă fiecare dintre noi e fericit în felul lui acum. Deşi mi-a fost dor de el, foarte dor, am văzut întâmplător o poză cu el şi altcineva  şi am zâmbit nu m-am întristat, aşa cum mă temeam. Am înţeles în sfârşit că el nu mai era de mult pentru mine, pentu că îi stă atât de bine cu altcineva, şi eu mă agăţasem doar de amintirea a ceea ce ar fi putut fi. Mi-am dat seama că poate m-a iubit pentru că semănam cu marea iubire a vieţii lui. Pentru alţii ar putea părea tragic, pentru mine nu e şi nici nu a fost, am simţit de la început asta.  Şi astfel am ajuns  într-un punct în care viitorul mă intrigă mai mult decât trecutul deja bătătorit. În punctul în care lucrurile frumoase trăite fără el ajung să cântărească mai greu decât dragostea noastră netrăită. Nu m-aş da pe mine, cea care am devenit… pentru “mine” care-l iubise cândva pe el. Fiecare a pariat diferit pe fericirea lui, iar el m-a pierdut.

Am trecut mai departe şi am mai avut parte de o poveste, uşor tumultoasă, prea orgolioasă, mult prea orgolioasă,  o dragoste în vremea recesiunii  şi mă simt ca o adolescentă cu talentul extraordinar de a iubi (…) imaturi. Prea puţin de arătat că i-a păsat…

Privind retrospectiv, mi-aş fi dorit ca bărbaţii care nu m-au iubit, să-mi spună adevărul. Să conteste culorile tabloului, să denunţe imitaţia cu voce tare. Să-mi spună motivul. M-ar fi durut mai puţin decât minciunile lor banale şi aş fi înţeles, poate, că sunt prea anostă, prea lipsită de strălucire, prea plictisitoare, prea lipsită de umor, prea neasemănătoare cu tipul lor de femeie, prea grasă ori prea slabă sau orice altceva. N-ar fi fost un gând plăcut dar aş fi ştiut exact ce mă doare. Trăind în ceaţa confuziei, am crezut că sunt toate cele de mai sus. Şi m-au durut toate, pe rând.

Poate că nu aş fi fost o logodnică şi nici o soţie  bună pentru cei care au fugit din viaţa mea ca să ceară mâna altor femei, şi poate că zilele alături de ei ar fi fost infinit mai triste decât cele pe care le-am trăit, până la urmă, de una singură. Nu mai contează acum, dar câteodată întrebarea încă mă mai bântuie… Şi, măcar în acele momente aş vrea şi eu să ştiu.

După care îmi trece toată nebunia asta legată de ce a fost, cum a fost, cu cine şi asa mai departe, şi-mi zic că dacă nu a fost să fie asta e, sunt lucruri şi mai importante şi observ un lucru pe care îl fac în mod inconştient şi eu. Atunci când ies la plimbare cu câinele de exemplu, uneori sunt preocupată de orice altceva: mă gândesc la ce am de făcut, la planuri şi uit să mă bucur de plimbarea în sine, uit să observ mediul ce mă înconjoară. De aici şi replica ” cum să găseşti dragostea, când tu mergi paralel cu ea, şi nu-i arunci nicio privire?” Ver rămâne surprins când vei oferi un zâmbet dezinteresat şi vei primi răspuns. “nu-ti pot promite că marea ta dragoste se va ciocni de tine chiar pe bulevard. Dar poate ar trebui să-i acorzi măcar o minimă şansă de a o face”.  Diferenţa dintre o femeie încrezătoare şi o fetişcană plină de îndoieli, este precum cea dintre personajul principal dintr-un film şi … fata care plimbă tava. Tu care vrei să fii? Eu am ales şi de plimbat tava n-o plimb! 🙂

Draga mea, dac-ar fi să iei de-a gata un singur adevăr fundamental al vieţii, ia-l pe acesta: nu vei ajunge să îmbătrâneşti decât alături de bărbatul cu care ţi se potrivesc… poveştile. Şi eu cred asta mai mult ca oricând.

După ce viaţa ne frânge pe fiecare dintre noi în bucăţi, cele mai puternice părţi ale sufletului rămân exact acelea în dreptul cărora am avut fisurile cele mai mari – “Adio, arme Ernest Hemingway.

Uneori e mai greu să înveţi să fii fericit după ce ai învăţat să fii puternic.

“…M-ar fi învăţat fără să ştie că bărbaţii nu sunt nişte vânzători indiferenţi cu toate femeile. Nu ne mint şi nu ne înşeală pe toate aşa cum aproape că ajugnem să sperăm în momentele noastre de restrişte, întru pansarea orgoliului. Le înşeală doar pe acelea dintre noi pe care nu le iubesc. Pe cele a căror prezenţă în vieţile lor este cât se poate de facultativă şi a căror plecare poate fi asumată lejer, ca şi cum ele nici n-ar fi existat vreodată. Femeile uşoare …  sunt numite vânzătoare de plăceri. Mai există o categorie… a vânzătorilor de iubiri- negustori care vând plăceri şi iluzii, fiind infinit mai generoşi şi mai lipsiţi de scrupule cu marfa lor… fac orice şi zic orice ca să vândă. Nu doar trupul, ci şi sufletul. Două la preţ de unu.

În zilele noastre de speranţă, ne dorim să fim iubite ca-n filme, ne visăm Julieta şi Isolda la braţul unor eroi de poveste. În dimineţile triste şi ploioase, nu ne dorim decât să ne simţim iubite. Şi atât. Pentru că, oricât de sincer şi de pătimaş ar fi fost iubită Julieta, nici ea n-a sfârşit, oricum, prea bine.

 

 

 

Ecou

A trecut deja o luna din mult asteptatul an 2013. De ce-l numesc asteptat? Pentru ca anul trecut am avut parte de atatea, a fost un an atat de plin si pentru ca-mi doream sa treaca mai repede sa pot lasa in urma tot raul 🙂 Si iata-ma, in apropierea zilei in care voi implini 22 ani, cantarind ceea ce m-asteapta si ceea ce-mi doresc si purtand discutii aprinse pe tema asta. Viitorul…

Nu pot spune ca am tot ceea ce-mi doream pentru ca, sta in felul nostru atat de “uman” sa ne dorim mereu mai mult de la viata: mai multi bani, mai multa dragoste, mai mult timp liber, mai putin stres si mai putine batai de cap.

Cel mai mult imi lipsesc cartile, pentru ca nu mai am atat de mult timp liber pentru citit, dar poate recuperez.

Melodia starii mele de spirit 🙂