Parfumul – Patrick Suskind

M-am aventurat să citesc Parfumul la recomandarea profei de spaniolă acum vreo 4-5 ani. Ulterior le-am prezentat colegilor impresiile mele. A fost șocantă. Era foarte diferită de tot ceea ce citisem eu înainte, chiar și de Moartea lui Venus. Cartea și filmul (în regia lui Tom Tyker și printre orașele în care s-a filmat este și Girona) sunt creații nemaipomenite, realizate pentru a șoca, pentru a marca pe fiecare.

Acţiunea romanului se petrece în secolul al XVIII-lea,  timpl în care pedepsele pentru infracţiuni de orice fel erau de o cruzime rară, element de care autorul s-a putut agăţa pentru a crea spectaculosul.

 Jean-Baptiste Grenouille îşi dă singur şanşa la viaţă, după ce mama sa, care abia născuse îl ascunsese printre măruntaiele de peşte de sub taraba unde muncea, considerându-l doar o pacoste. Primul scâncet al copilului o trimite pe mama sa la spânzurătoare. De aici, viaţa copilul devine un coşmar, fiind pasat de colo colo. Nimeni nu îl vroia pentru că îi înspăimânta cu faptul că nu emana nici un miros. În schimb avea un simț al mirosului foarte bine dezvoltat, ajungând să simtă realitatea prin termeni de mirosuri, să gândească prin mirosuri și mai ales să-și amintească prin mirosuri.

Toată viaţa şi-o dedică învăţării tuturor tehnicilor de păstrare a mirosurilor, pentru a-şi împlini cel mai mare ideal: „crearea parfumul perfect”. Începe atunci când simte pentru prima dată mirosul inocenței, al prospețimii tinerelor fete, al virginității și feminității, într-o noapte la Paris, la o tânără roșcată. Grenoiuille o ucide cu sânge rece, și apoi o miroase ‘până o ofilește’.

După aceea urmează mai multe crime, utilizând victimele pentru captarea parfumului fiecăreia, prin metode specifice. Pentru mine, de la un capăt la celalalt opera asta este șocantă. Dar pe cât de șocantă pe atât de bună în adevăratul sens al cuvântului.

După ce veți citi o să interpretați altfel replica : “mi-e drag de tine de te-as manca (cu fulgi cu tot)”.

 

“Îi sorbi mirosul din creştet până-n talpă, adună ultimile rămăşiţe ale parfumului ei din bărbie, buric şi din cutele braţelor.

După ce-o ofili mirosind-o… era prea plin de ea. Voia să nu piardă nimic din mireasma ei. Trebuia să-şi închidă bine la loc stăvilarele lăuntrice.”

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s