No hay mal que dure cien años 2

E-atât de uşor să răneşti şi-atât de greu să repari ce alţii au stricat. Înainte credeam că iertarea e arma oamenilor puternici dar azi îi înţeleg pe cei care ziceau că dacă iubeşti cu adevărat nu poţi să ierţi. Nu mă recunosc în ceea ce fac, nu mi s-a-ntâmplat vreodată să mă gândesc măcar că aşa ceva mi se va întâmpla, nici chiar să aud la alţii povestind.

O să-mi închid sufletul la loc şi niciodată nu-i voi mai da drumul până nu voi avea siguranţa că celălalt nu mă va putea răni. Nu-nţeleg de ce până la urmă m-am minţit singură atâta timp şi nu-nţeleg de ce totuşi nu-mi pot canaliza atenţia şi durerea mă face să comit tâmpenii. Sau m-a făcut. Mi-am promis câteva lucruri aseară şi am de gând să le duc până la capăt, pentru mine.

Adevărul era sub nasul meu tot timpul ăsta, şi nu l-am văzut. Sper doar, să pot să trec cu bine peste perioada asta. Viaţa merge înainte, cu toate relele şi lucrurile bune care ni se întâmplă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s