Fragmente “Egoistul romantic”

Sa fugi mereu, sa fugi fara sa te opresti. Si, apoi, intr-o zi, sa te opresti pentru a-i spune cuiva, privindu-l drept in ochi: de tine am nevoie cu adevarat. Si s-o crezi. Atunci ar fi frumos sa nu izbucnesti in ras, sa-ti fie putin teama, si sa-ti asumi riscuri, sa faci chestii ridicole, cum ar fi sa oferi flori in alta zi decat 14 februarie sau sa regulezi fara sa fi aghesmuit
[…]
De ce ea si nu alta? De ce sa renunt la miile de sani pentru o singura pereche? De ce sa abandonez sute de fofoloance, pentru una singura? …gasesc raspunsul: pentru ca atunci cand nu e langa mine, ma loveste cancerul. in dragoste, te lasi prizonier din instinct de supravietuire.
[…]
Viata mea se imparte in doua perioade: pana la varsta de 20 de ani, nu-mi amintesc nimic; dupa, e o perioada pe care prefer s-o uit.
[…]
In iubire, e ca in montagnes russes: la inceput urci, apoi, brusc, cobori, dupa aia urci din nou, cobori din nou, si, la urma, vomiti pe tine si pe celalalt!
[…]
Am  atata tristete in mine, incat uneori da pe dinafara…
Imi dau seama de tot ceea ce am pierdut si n-am sa mai gasesc…
Daca nimeni nu apartine nimanui, atunci nimeni nu are grija de nimeni, si fiecare va fi pentru sine, in vecii vecilor. Iata-ma din nou singur, dupa care imi ascund fata in maini, pe bancheta din spatele aceste limuzine silentioase, care se indreapta spre sfarsitul meu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s