EL

A trecut mult timp de când n-am mai scris. Şi câte s-au întâmplat de-atunci şi-am fost tentată de-atâtea ori să scriu despre ce mi se-ntâmplă acum.

Ştiti că vă povesteam că eu îl aştept pe “EL”. Al meu. Şi mi-era pus deoparte. Şi mi-e dor teribil de el când nu-l văd, şi mă face fericită doar cu un zâmbet. N-o să se mai uite nimeni la mine cum o face el, n-o să mă mai sărute nimeni cum o face el, n-o să mă mângâie nimeni cum o face el. Şi ştiţi de ce? Pentru că privirea lui, sărutul lui, mângâierea şi îmbrăţişarea lui sunt singurele pe care le vreau. Şi pe care o să le vreau.

Cât am aşteptat asta. Cât l-am aşteptat. Nu mă gândeam că după atâtea critici aduse mie şi celor pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului am să ajung să scriu despre EL. M-aţi putea întreba dacă nu cumva greşesc când afirm că el e acel EL. Dar lucrurile astea nu le simţi decât o dată şi sunt mai mult decât sigură că nu mă grăbesc afirmând asta.

Dar cine e el? E cel care mi-a arătat că lucrurile pot fi şi altfel. Că merită să crezi, să simţi, să spui. Fără să-ţi pară rău. E cel care ştiu că va fi acolo atunci când voi avea nevoie, cel care mă va iubi cât îl iubesc eu pe el. E primul pe care-l cred. E singurul pe care-l văd lângă mine. Mereu.

2 thoughts on “EL

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s