Invitaţia la vals- Mihail Drumeş

“E de preferat iadul cu o femeie deşteaptă, decât paradisul cu una proastă. ”

” După ce ai gustat din mierea ei, se mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la inceput. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea.”

“Oare marea artă în iubire nu e să rupi când eşti pe culme? De ce să aştepţi decompunerea simţămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care coboară în mocirlă cerul dragostei? …”

“E de neconceput cât am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atât de integral în mine făcând una cu fiinţa mea, încât acum când a plecat în lunga ei călătorie şi-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-mi intre în sânge şi, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decît se aşteptase.”