Fara comentarii

De cateva zile tot zic ca o sa scriu dar lenea e prea mare. In sfarsit am reusit acum sa-mi trag doua palme si sa spun ce aveam de zis. Perioada asta de final, cu lucrari si colocvii m-a lasat atat de istovita incat nu vreau sa imi imaginez cum o sa fiu dupa sesiune.

Am o perioada buna de timp de cand mi-am abandonat intr-un colt mic si intunecat “jucarioara”. E timpul sa redevina ce a fost, sa fie mai “colorata”. In fine, sa speram ca ma tin de cuvant.

Mi-am adus aminte o faza pe care nu stiu nici cum s-o descriu: amuzanta la inceput, trista si realista dupa. Veneam de la scoala intr-o zi, in binecunoscutul transport in comun, sauna sau conserva cum imi place mie sa-i zic si, la un moment dat, un “domn” din spate, vine la mijlocul autobuzului si scoate mana ascunsa in geaca de blugi. In  mana o caseta. Umbla putin la ea si apoi scoate din geaca un “mini”- casetofon pe baterii, de marimea unei cutii de pantofi, si ne pune muzica. Muzica de-aia misto, stiti voi.

Norocul meu ca am coborat la urmatoarea.

5 thoughts on “Fara comentarii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s