Despre acceptarea realitatii…

…“Hmmm sa zicem ca am trecut de perioada groaznica, acum vine perioada nostalgica. De ce nostalgica? Pentru ca dupa atat timp petrecut impreuna oriunde as merge si orice as face imi vine in minte una din amintirile cu el…

Totusi azi ma simt libera si in acelasi timp zambitoare. Mi-am dat seama ca ma pot distra cu cei apropiati si cu persoane noi pe care imi doresc sa le cunosc mai mult. Asta face sa nu-mi aduc aminte de el, sa nu ma gandesc la ce s-a intamplat, sa nu imi amintesc nimic din ce a fost.

E adevarat, o despartire este dureroasa dar are si parti bune. De exemplu te poti baza pe prietenii apropiati si pe familia,  ai parte de un nou inceput, in care te poti schimba (Vorba aia: “invatam din greselile facute pentru a nu le repeta din nou”), te poti cunoaste mai mult, gen:  -Aveam nevoie de asta, asta sau astalalta?, – Ce trebuie sa schimb la mine? “

E greu cand persoana pe care o iubesti te despretuieste, se poarta urat, e indiferenta…Dar este si mai greu sa te trezesti la realitate. Indiferent ca multa lume iti spune cum e realitatea, termini facand tot lucrul pe care ti-l doresti. Spui ca ei dar faci ca tine.

Multa lume mi-a repetat la infinit ca el nu ma merita dar eu faceam pe capoasa si mereu raspundeam ca il iubesc si de asta acceptam felul in care se purta. Eram oarba, spuneam ca nu pot trece peste relatia cu el el de frica… Ce fel de frica? Pai frica de a pierde totul pierzandu-l pe el. Adica ca si cum el era TOTUL. Ce dracu`! imi vine sa rad de mine :)) Dar sunt multe fete in situatia asta prin care eu am trecut si FETELOR !! nu este asa. Nimeni nu are dreptul de a te trata urat, de a te jignii, de a deveni marioneta lui. Ganditi-va ca orice persoana se poate schimba si adapta caracterul daca stie ca poate face rau cuiva si totusi  un vrea asta. Poate ca el va spune: “nu pot sa ma schimb, asa sunt eu” parerea mea este ca asta inseamna ca nu stie ca iti poate face rau purtandu-se asa…

O sa dau un exemplu: “M-am enervat o data pe el si  am tipat findca eram nervoasa. Stiam ca nu are dreptate…” Iar el mi-a spus: “Nu-mi place sa tipi la mine trebuie sa schimbi asta”. Normal ca am schimbat asta pentru ca am considerat ca va fi bine. Acum ma gandesc, daca stiam ca nu are dreptate cu ce a spus de ce a trebuit sa-mi schimb reactia? De ce nu putea sa-si schimbe el vorbele?”

Acesta este un text al unui “suflet geaman de-al meu”. Este o fata, am so numesc K., care imi seamana mult, a trecut poate prin ce am trecut si eu. Si ea si-a dat seama ca are o limita si ca trebuie sa mearga mai departe…singura. Eu, din cate imi dau seama incep sa ma vindec, desi va ramane mereu ceva, asa cum a ramas de la fiecare relatie care a contat pentru mine. Poate amintirile vor fi cele ce ne vor lega de EL, K., poate doar amintirile. Pentru ca timpul vindeca tot…

2 thoughts on “Despre acceptarea realitatii…

  1. din moment ce timpul nu poate fi dat inapoi realitatea trebuie acceptata din orice punct de vedere fie acum sau mai tarziu, e un lucru esential care pur si simplu te impinge de la spate si trebuie acceptat asa cum este…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s