Poarta copilariei mele…

un bebe

Stau inca si ma legan pe portita veche a copilariei mele cu povesti minunate, cu caluti nazdravani, cu printese si printi, cu balauri si capcauni…

Ma legan si mi-e teama sa nu se rupa… e veche si subreda portita copilariei mele… si mi-e draga si as vrea s-o am mereu.
Nu vreau sa ma dau jos de bunavoie si o sa se rupa sub mine si o sa cad.
O sa faca bunicul alta portita…
Bunicul nu mai este. Cazatura va durea mai tare.
Face bunica acus tarta cu visine. Vin visinele ca in toti anii. Am sa uit de durerea cazaturii…
Bunica nu mai este. Consolarea nu mai este.
Am sa ma ridic din praf cu ochii in lacrimi si am sa fiu singura.
As vrea sa mai vad un desen cu un caine si o casuta si cu copii care se joaca. Sa-mi deseneze tata!
Tata e departe, mana lui nu mai stie sa deseneze pentru copii.
As vrea sa mai ascult o poveste spusa de vocea mamei.
Mama nu mai spune povesti.Acum sunt mare.Trebuie sa le citesc singura…
E tarziu si in vant se leagana portita copilariei mele…si nu mai tine nici un copil…

Autor: Carmina L.

One thought on “Poarta copilariei mele…

  1. Andreea says:

    pisiiii :X
    pfoaai de cat timp nu am mai lasat un comment :S , sorry.
    fata ce sa iti mai spun, in fiecare zii mie mai dor de tn :-:D<

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s