Defecte

Am rămas datoare cu o listă de defecte. Ar trebui să fie 75 dar scriu câte apuc astăzi.

1. sunt naivă. rectific. prea naivă. şi aş putea să-l punctez pe ăsta cât 10 defecte.

2. sunt impulsivă

3. sunt defensivă

4. sunt prea slabă (45 kg… cel mult)

5. nu am răbdare cu idioţii

6. nu am răbdare în general

7. am o părere foarte bună despre propriile mele opinii.

8. pretind o cantitate de atenție copleșitoare

9. deseori sunt mândră şi o arăt.

10. uneori judec oamenii

11. am mai mult entuziasm decât energie în cele mai multe dintre cazuri. imi place să fac multe chestii dar uneori mă obosesc prea tare

12. sunt paranoică

13. uneori pot fi antisocială

14. sunt răutăcioasă uneori

15. câteodată nu-mi vine să mă dau nici jos din pat, aşa de lene mi-e

16. sunt orgolioasă

17. sunt altruistă şi clar îl consider un defect…

18. refuz să cred sau să văd lucruri “naşpa” şi mă mint singură

19. vorbesc mult

20. îmi place să conduc şi s-a-ntâmplat să mi se urce la cap

21. mă mint mereu că m-apuc de sport sau măcar înot (caut om care să mă însoțească).

22. şi ca să trec în sfera fizicului din nou, am sânii mici )

23.  cred în făt frumos, dar al meu trebuie să fie mai ales deștept

24. nu am suficientă încredere în mine

25. sunt încă prea copil

 

Legături

Cel mai mult mă bucur atunci când primesc veşti de la oameni cu care deşi nu vorbesc foarte des am o legătură strânsă. Iar dacă aceştia se află la 3000 de km depărtare şi-mi mai dau şi câte un mesaj din când în când, mă face să mă gândesc că deşi sunt şi oameni care nu mă plac ( deşi nu mi-au spus niciodată de ce ci pur şi simplu şi-au aruncat frustrările şi veninul asupra mea) sunt mult mai mulţi cei asupra cărora am lăsat o părere bună şi mai mult decât atât.

Mi-a făcut ziua mai bună un mesaj de la o persoană care mi-a fost mai mult decât profesor, un simplu mesaj în care mă felicita pentru absolvire şi mă întreba ce mai fac. Mi-e dor de contactul profesor – elev pe care-l aveam acolo şi mi-aduc aminte cu plăcere cum mi s-au îndrumat paşii atunci şi cum am ajuns acum ceea ce sunt, cum am ajuns să studiez ceea ce mi-a plăcut, cum am fost încurajată de profesorii mei, cum am învăţat atâtea de la ei. E uimitor de plăcut să ştii că-şi aduc aminte şi acum de “surorile Tiroiu” chiar şi la 3 ani de când ne-am întors acasă.

Sunt momente şi legături pe care am să le păstrez mereu în suflet. Sunt oameni şi prieteni de-acolo pe care am să-i ţin aproape tot timpul, şi ştiu că toţi ne-aşteaptă să-i vizităm.

Fericire periculoasă – Jo Beverley

Mi-era dor de-o carte draguţă şi recunosc că deşi nu mă aşteptam, Fericire periculoasă m-a suprins.

Nu mi s-a părut tipica poveste despre care îţi dai seama de la început cum se va termina povestea. Sau nu aşa uşor. Mi se pare că te ţine puţin în suspans şi nu e nici foarte siropoasă.

Miles Cavanagh așteaptă cu nerăbdare deschiderea sezonului de vânătoare pentru a-și petrece timpul cu prietenii săi în momentul când află că a fost numit tutorele lui Felicity Monahan, o tânără moștenitoare frumoasă și rebelă. Poate prea rebelă.

Planurile lui Miles de a se achita rapid și fără complicații de această îndatorire sunt date peste cap, când se îndrăgostește nebunește de protejata sa. Iubirea împărtășită dintre cei doi este pusă la grea încercare, căci în calea ei stă un rival decis să pună mâna pe averea după care tânjește și pe femeia pe care vrea să o aibă cu orice preț. În plus, Felicity ascunde un secret cutremurător, care o obligă să lupte din răsputeri împotriva iubirii pentru Miles, conducându-i pe amândoi pe o cale periculoasă, într-o înfruntare a voințelor și a dorințelor.