Citeam aseară articole scrise din iulie 2010 încoace. Cum am trecut de la o stare la alta, cum am simțit atunci. Cum simt acum că am crescut și totuși sunt aceeași. Poate dacă aş fi pus şi în practică ce am scris şi atunci n-aş mai avea ce să scriu acum, poate-aş fi devenit plictisitoare.
Scriam despre eroine care trec cu bine peste greutăţi, despre poveşti de dragoste, despre băieţi şi nu neaparat de bine… 
despre căutarea perfecţiunii, despre oameni care te fac fericiţi şi oameni fără de care nu poţi să trăieşti, despre şoseţele, despre agitaţie, despre relaţii, decizii, înşelat, curiozităţi, cărţi citite etc.
Articolul ăsta mi-ar da o lecţie bună. Trebuie să-l citesc în fiecare zi. Azi mai mult ca oricând.
